S.C. Fonoizoterm Glass, S.R.L.

Cam pe la începutul vremilor, pâna unde prastia mintii nu azvârle, se povesteste, asa, ca din scorneala, ca omul era croit din alte foarfeci si cioplit din alta barda. Împaratii de mureau în lupta de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai daca barba le matura tarâna la noua coti în urma, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz si mai cu minte, si-i daruiau naframa, inelul, palosul, stema si gonaciul, ca sa poata împarati si razboi în locul lor. Si spun unii ca pe atunci mergea mai bine cu minte dreapta si fara de legi, decât, ca în zilele noastre, cu legi drepte si cu minte strâmba. Pe-asa vremuri se zice ca ar fi vacuit împaratul DaZu cu stema rupta din soare, în cel mai frumos palat de clestar si peste cel mai întelept si mai viteaz norod. Dar cât era de mare si de vestit, ca se dusese vestea pâna unde pamântul e drob si piftie, de-a surda îi erau toate. Imparatul DaZu nu isi gasea linistea in palatul sau. Pusese cei mai mari mesteri sa ii faca cate o odaie din sticla, fiecare mai frumoasa si mai stralucitoare ca alta, mai colorata si mai luminoasa. Dar imparatul nu era impacat.Asa ca a dat sfoara in tara ca cine ii va face o odaie care in care isi va gasi linistea si impacarea va primi o jumatate de imparatie. Dupa multa vreme in care toti mesterii din lume au incercat si nu au reusit, la curtea imparatului au sosit doi printi. Ei erau feciorii Soarelui si a Pamantului. Impreuna cu mesterii imparatului au tesut trei zile si trei nopti lumina, caldura, culoare si suflet si i-au facut o incapere nepamanteana in care lumina scateia cald in mii de stele, in care imparatul si-a gasit in sfarsit linistea. De bucurie, a dat o petrecere mare. Iar daca vreti sa stiti cum era odaia imparatului, vorbiti cu mesterii DaZu sa impleteasca pentru voi lumina, caldura, culoare si suflet si sa va faca si voua o astfel de odaie. Si dupa ce o sa intelegeti despre ce e vorba, povestiti si voi la altii, asa cum v-am povestit si eu.